Noi eram singura familie cu copii din tot restaurantul. L-am astezat pe Erik intr-un scaun inalt si am observat ca toata lumea sedea linistita si vorbea. Dintr-odata, Erik a tipat cu bucurie si a spus: "Aaa". Apoi a lovit masuta scaunului cu mainile lui grasute de bebelus. In timp ce chicotea intruna de veselie, ochii sai erau ridati de ras, iar gura lui afisa un un zambet care lasa sa se vada lipsa dintisorilor.
M-am uitat in jur si am vazut sursa bucuriei lui. Era un om ai carui pantaloni erau largi, cu fermoarul tras pe jumatate, iar degetele lui ieseau prin asa-zisii papuci. Camasa lui era murdara, iar parul era nepieptanat si nespalat. Firisoarele-i de pe fata erau prea scurte sa le poti numi barba, iar nasul sau varicos arata ca o harta. Noi eram prea deparate de el pentru a simti mirosul, dar eram sigura ca mirosea. Dadea din maini si aplauda din incheieturi. - Salut, bebelusule, salut, baiat mare. Te vad, micutule! ii spuse acest om lui Erik.
Eu si sotul meu am facut un schimb de priviri. "Ce facem?" Erik continua sa rada si sa raspunda salutului.
Toata lumea din restaurant observase si se uitau la noi si la omul acela. Spectacolul pe care il facea batranul cu frumosul meu copilas incepu sa fie suparator. A sosit mancarea noastra, iar omul a inceput sa strige din cealalta parte a salonului:
- Stii sa te joci? Stii cucu-bau? Hei, uite ca stie sa se joace de-a cucu-bau!
Nimeni nu considera ca omul acela batran era dragut. Evident era beat.
Sotul meu si cu mine eram jenati. Am mancat in liniste cu totii, in afara de Erik, care isi continua repertoriul cu admiratorul sau vagabond, care ii raspundea cu diverse comentarii.
In sfarsit am terminat de mancat si ne-am indreptat spre usa. Sotul meu s-a dus sa plateasca si mi-a spus sa ne intalnim in parcare. Batranul sedea nemiscat intre mine si usa. " Doamne, lasa-ma sa ies de aici, inainte sa-mi vorbeasca mie sau lui Erik", ma rugam in sinea mea. Pe masura ce ma apropiam de acest barbat, m-am intors cu spatele pentru a trece neobservata si a-i evita respiratia. In timp ce faceam asta, Erik s-a intins peste bratul meu, intinzandu-si ambele brate in npozitia de "ia-ma in brate" a bebelusilor. Inainte sa il pot opri, Erik se avantase din bratele mele spre bratele batranului.
Brusc, un om foarte batran si un bebelus si-au manifestat iubirea si aprecierea reciproca. Erik, intr-un gest de totala incredere, iubire si supunere, si-a pus capul sau micut pe umarul cel zdrentaros al batranului. Ochii omului s-au inchis si am vazut lacrimi care se scurgeau de sub genele acestuia. Mainile sale imbatranite, pline deriduri, durere si munca grea, leganau si mangaiau spatele bebelusului meu. Parca n-ar mai fi existat niciodata doua creaturi care sa se fi iubit atat de profund intr-un timp atat de scurt. Am ramas de-a dreptul uimita. Batranul il legana pe Erik in bratele sale, iar ochii i s-au deschis s-au atintit asupra mea. Apoi a spus cu o voce ferma, pe un ton de comanda: - Sa ai mare grija de bebelusul acesta. Cu un nod in gat am reusit sa spun:
- Asa voi face.
Omul l-a indepartat apoi usor pe Erik de la pieptul sau, cu iubire si dor, ca si cand i-ar fi parut rau de despartire. Mi-am primit inapoi copilul, iar omul a spus:
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, doamna, mi-ati daruit un cadou de Craciun.
N-am spus nimic in afara de un ezitant multumesc. Cu Erik in brate am alergat catre masina. Sotul meu se intreba de ce plang si il tin pe Erik atat de strans si de ce spuneam "Doamne, Doamne, iarta-ma!".
Tocmai fusesem martora iubirii lui Hristos aratata prin inocenta unui copil mic care nu a cunoscut pacatul, care nu judeca; un copil care a vazut in acel om un suflet si o mama care nu a vazut dincolo de hainele pe care le purta acel sarman. Eu eram o crestina oarba care tinea in brate un copil care vedea. Simteam cum parca Dumnezeu ma intreba: "Esti dispusa sa-ti imparti fiul pentru o clipa cu altcineva?" in timp ce El L-a impartit pe-al Sau cu noi pentru eternitate? Fara sa-si dea seama, batranul cel zdrentaros imi amintise ca "daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor".
Cateodata, e nevoie de un copil sa ne arate ce este cu adevarat important. Trebuie sa ne amintim intotdeauna cine suntem, de unde venim si, cel mai important lucru, ce simtim in legatura cu ceilalti. Hainele pe care le porti sau masina pe care o conduci, ori casa in care traiesti nu te definesc deloc; modul in care iti tratezi aproapele marturiseste despre CINE esti.
Este mai bine sa fii placut pentru ceea ce esti cu adevarat decat sa fii iubit pentru ceea ce oamenii au impresia ca esti!!
